Parkour si FreeRunninG !!!

Free-running? a apărut ca un termen americanizat al Parkour-ului. Acest lucru i-a fost sugerat prima oara lui Sebastien Foucan in timpul filmărilor?la documentarul?Jump London .

Free-running a ajuns să fie descris ca un fel de ramificaţie a Parkour-ului. Free-running-ul este mai expresiv şi creativ prin natura sa, cu mişcări ca acrobaţii şi flip-uri adăugate pentru a face spectacol, pentru creativitate sau pur şi simplu pentru că cineva vrea să le adauge.

Principala diferenţă intre Parkour şi Free-running constă in scopul lor.

Parkour reprezintă ideea de? a ajunge undeva in cel mai rapid şi eficient mod posibil, folosindu-te doar de corpul tău? iar Free-running-ul este definit de activitatea, sau arta? de a se mişca prin mediul inconjurător cum vrei, mişcandu-te cum consideri mai bine, cu propriile mişcări, urmandu-ţi propria cale .

Considerand că informaţiile despre Parkour sunt disponibile, şi că in Bucureşti, şi chiar in Romania aş putea spune, se vorbeşte mai mult despre Parkour decat despre Free-running, voi insista mai mult asupra Free-running-ului, comparand diverse aspecte cu cele din Parkour.

Conform articolului Wikipedia, Free-running-ul este o disciplină fizică, in care practicanţii (Free-runneri) incearcă să treacă de diverse obstacole intr-o manieră fluidă şi lină (smooth). Pe langă elemente ca vault-uri şi sărituri, folosite şi in Parkour, free-runnerii adaugă la acestea şi mişcări acrobatice, creand un fel atletic şi estetic de a se mişca.

Creat de Sebastien Foucan şi inspirat de disciplina similară?- Parkour, Free-running-ul diferă de Parkour prin faptul că incorporează şi elemente de tricking. Astfel, se creează o mişcare mai creativă şi mai artistică, deschisă interpretărilor personale, decat să fie concentrată asupra mişcării pe o rută, folosind doar cele mai eficiente şi folositoare mişcări.

Iniţial, termenul de Free-running a fost folosit ca sinonim pentru Parkour, insă, odata ce Free-runerii au devenit interesaţi de aspectul estetic pe langă cel folositor, cele două au devenit discipline separate.

Chiar dacă Free-running-ul şi Parkour-ul au multe tehnici in comun, au totuşi o diferenţă fundamentală in filosofie şi intenţie (scop). Astfel, scopul Parkour-ului este deplasarea?- abilitatea de a ajunge rapid in zone dificile, greu de accesat ; şi de a scăpa - abilitatea de a scăpa de urmăritori, in timp ce Free-running-ul are mai mult in vedere aspectul estetic?- de a arăta bine.

Intr-un interviu acordat unui site care a dorit să rămană anonim (da, site-ul?) , Joss PAWA (din organizaţia PAWA) definea metaforic Free-running-ul ca şi? kata , săbiile artistice din artele marţiale, unicul lor scop fiind acela de a face spectacol şi a impresiona.

Termenul parkour a fost inventat de David Belle şi Hubert Kounde in 1998, iar termenul free-running a fost inventat mult mai tarziu de către Sebastien Foucan, cu scopul de a răspandi Parkour-ul intr-o manieră comercială (Foucan nu a considerat că termenul parkour este destul de internaţional şi a venit cu acest termen?- free-running).

Conform fondatorului, David Belle, spiritul Parkour-ului este ghidat in parte de noţiunile de? evadare? şi? a ajunge , in sensul de a folosi agilitatea fizică şi gandirea rapidă pentru a ieşi din situaţii dificile şi de a putea ajunge oriunde.